În alb‑negru, pădurea devine scenă și tăcere. Frunzele uscate, foșnind sub pași, și razele drepte, aproape calde, conturează o poveste despre trecere și permanență.
Imaginea ei, retrasa din culoare, capătă o precizie sculpturală: linia gâtului, tensiunea unui umăr, curba unui corp care răspunde la aer și lumină.
Nudul aici nu este expunere, ci o formă de sinceritate, o alianță între natură și trup, între textură și tăcere.
Fiecare cadru e un studiu al contrastului: umbrele pădurii devin complice, luminile devin gest, iar griurile între ele spun nuanțele unei povești interioare.
Toamna e anotimpul în care fiecare frunză căzută pare o notă pe o partitură a trecerii.
În aceste fotografii, momentul rămâne: fragile, solemne, adevărate.
Te invit să încetinești, să observi ritmul, să recunoști acea întâlnire rară între corp și loc ce naște forme care par sculptate din lumină.
Fotografierea în monochrom atenuează zgomotul lumii și amplifică textura — pielea, scoarța, foșnetul — transformând fiecare cadru într‑o emblemă a intimității și echilibrului.
Te invit să inspiri și tu, încet, ca frunzele care se desfac.
În această liniște profundă, trupul devine o punte între trecut și prezent, între natură și gradualitatea timpului.
Fiecare detaliu al pielii, ascuns de umbre, poartă amintiri și promisiuni, ca și vântul ce mângâie ramurile uscate.
În pădurea tăcută, trupul devine o scriere pe o pagină de lemn și frunze, o poveste despre vulnerabilitate și forță.
Timpul pare suspendat, între răsuflare și respirație, între lumină și întuneric, în echilibrul subtil al momentului.
Contactează-mă astăzi și hai să facem primul pas împreună! +40757789325